De la ce vârstă poate colora un copil?

De pe la 18 luni - 2 ani, copiii mâzgălesc liber, și e exact ce trebuie să facă la vârsta lor. Pe la 3 ani încep să fie atrași de contururi simple, cu forme mari. Nu grăbi trecerea: mâzgălitul e antrenament, nu o etapă de sărit. Dar vârstele acestea nu sunt bătute în cuie. Să nu vă speriați dacă al vostru copilaș nu vrea să coloreze la 18 luni sau spune primele cuvinte la 2 ani și jumătate. Cum și adulții sunt diferiți, așa și copiii - nu sunt toți la fel. Și ar fi tare ciudat să fim și să fie toți la fel, nu?

Cât ar trebui să dureze o sesiune de colorat?

Nu prea știm, dar undeva între 10 și 20 de minute sunt suficiente. Regula noastră: coloratul durează cât are chef copilul. O planșă lăsată pe jumătate azi poate fi terminată mâine - sau niciodată, și e în regulă, nu o forțăm pe fetița noastră.

E o problemă dacă iese din contur sau colorează cerul cu roz?

Deloc. Conturul e un antrenament, nu un examen, iar culorile sunt alegerea copilului. Corecturile repetate îl învață doar că există un mod greșit de a se juca - și atunci renunță. La noi chiar s-a enervat de mai multe ori când i-am tot spus că trece de contur. Apoi nu am mai insistat, iar acum, de la sine, este extrem de atentă să nu depășească. Copiii cresc, înțeleg singuri aceste lucruri.

Copilul colorează cu mâna stângă - îl las așa?

Da, fără ezitare. Mâna dominantă nu se alege, se respectă - mutatul creionului în dreapta aduce doar frustrare, îi scade încrederea în sine. Fetița noastră colorează și scrie cu stânga; singura grijă practică e să nu stea cot în cot cu un dreptaci la masă. Am pățit-o noi de multe ori și numai ciorba aia știe pe unde a ajuns.

Ce fac dacă al meu copil nu vrea să coloreze?

Nu forța. Colorează tu, lângă el, fără să-l inviți insistent - curiozitatea face restul de cele mai multe ori. Ajută și personajele pe care le cunoaște deja din cărți, și foile lăsate la vedere, la îndemână. Copiii, de cele mai multe ori, copiază adulții.

De ce e bun coloratul pentru copii: ce am observat noi acasă

Coloratul nu e doar o activitate care ține copilul ocupat sau pe noi, părinții, liberi: antrenează mâna pentru scris, atenția și răbdarea. Ce am observat noi acasă și de unde poți începe chiar azi, cu planșe gratuite.

Dacă ne-ai fi întrebat acum câțiva ani de ce e bun coloratul, probabil am fi răspuns sincer: pentru că ne dă minimum un sfert de oră de liniște, hai, poate jumătate de oră. Așa a început la noi - cu o foaie, câteva creioane cerate și fetița noastră instalată la masa din sufragerie. Abia mai târziu am observat că, între timp, se întâmplau lucruri mult mai importante decât acele 30 de minute libere ale noastre.

Ce am observat noi, în timp

Nu suntem specialiști în educație, suntem doar părinți care se uită atent. Iar la colorat, schimbările s-au văzut cu ochiul liber:

Mâna a devenit mai sigură. La început, creionul ieșea din contur la fiecare linie. După câteva luni, mișcările erau vizibil mai controlate - același control de care are nevoie mai târziu la litere.
Am descoperit că e stângace. La colorat s-a văzut prima dată clar: creionul ajungea mereu în mâna stângă. Nu am corectat-o - mâna dominantă nu se alege, se respectă. Azi scrie cu stânga.
Stă concentrată tot mai mult. Am pornit de la 5 minute și un creion aruncat pe jos. Depășea toate liniile posibile și imposibile, iar creionul colorat a ajuns, de multe ori, și pe pereți. Acum o planșă mai complexă poate să o țină ocupată 20 de minute. La 7 ani.
Povestește în timp ce colorează. Ce face personajul, de ce e verde, unde pleacă după aceea. Vocabularul crește.
E mândră de ce iese. Planșa lipită, uneori strâmb, pe frigider contează enorm. „Eu am făcut-o!" e o propoziție pe care nu ne plictisim să o auzim.

Ce se antrenează, de fapt, când colorează

Motricitatea fină - mușchii mici ai mâinii și ai degetelor - este exact fundația scrisului, iar coloratul o antrenează fără ca cel mic să simtă că „exersează". Se adaugă coordonarea ochi-mână, atenția susținută pe o singură sarcină și deciziile mici: ce culoare aleg, de unde încep, când am terminat. Iar mișcarea repetitivă are un efect de liniștire pe care îl vezi cel mai bine după o zi agitată la grădiniță/școală. Nu e magie, e doar ritm. Și, de cele mai multe ori, magie cu... minimum 5-6 culori folosite.

Vrei să încerci chiar azi? Am pregătit planșe gratuite cu personajele din cărțile noastre.

Descarcă planșele de colorat

Cum facem coloratul mai atractiv: ce a funcționat la noi

Colorează și tu, alături

Nu supraveghea de pe margine, ia-ți neapărat planșa ta. Copiii nu fac ce le spunem, fac ce facem noi. Din momentul în care ne-am așezat și noi la masă cu creioanele, invitația nu a mai fost necesară. Dacă ești norocos/norocoasă - noi am prins de câteva ori să fim invitați să colorăm pe aceeași planșă! A fost... wow!
Alege personaje pe care le cunoaște deja

Un contur oarecare e o foaie. Un personaj din povestea de aseară e un prieten. La noi, planșele cu Piffsy și Lily au funcționat exact din motivul ăsta - le știa poveștile și voia să le „continue" în culori. Multe culori.
Lasă culorile pe mâna copilului

Cer roz, iarbă mov, Piffsy în toate culorile curcubeului - perfect. Alegerea culorilor e partea lui de libertate. Părerile despre „cum e corect" sau „cum ar trebui colorat" sau „de ce ai depășit conturul" lasă-le deoparte. Pe noi nu ne-au ajutat, ci, dimpotrivă, au provocat mici certuri.
Dă-i coloratului o misiune

„Colorăm una pentru bunica?" schimbă tot. Un desen care devine cadou e colorat cu de zece ori mai multă grijă - și predat cu o mândrie pe măsură.

Greșeli pe care le-am făcut și noi

Corectatul culorilor. „Iarba e verde, nu mov." Am spus-o, am regretat-o. Copilul nu învață culorile din corecturi. Dacă îi tot spunem asta, își va pierde încrederea în el/ea.
Insistatul să termine pagina. Transformă joaca în sarcină. Iar sarcinile, când copilul este mic-mic (2-4 ani), se evită. Noi am încercat să le evităm. Nu întotdeauna am reușit. O planșă pe jumătate azi e o planșă completă pentru mâine, sau poimâine, sau sâmbăta după băiță ori duminica după-masă, după cele 2 ore de tobogan și leagăn. Sau fotbal.
Coloratul ca monedă de schimb. „Dacă ești cuminte, vom colora." Am încercat și asta, dar coloratul trebuie să fie ceva distractiv, nu ceva ghidat, ca o trecere printr-un tunel, unde, la final, te așteaptă ceva. A mers tehnica aceasta și la noi, dar nu la colorat. Coloratul e mai valoros când rămâne ca o joacă liberă.

De unde poți începe

Am pus pe site planșe de colorat gratuite cu personajele din cărțile noastre - Piffsy, Lily, Bătrâna Floarea Soarelui, Bubble și Bouncekins - în PDF, gata de printat acasă. Le-am gândit exact pentru vârsta 3-6 ani: contururi mari, linii clare. Iar la capitolul unelte, nimic sofisticat: creioane cerate groase la 2-3 ani, creioane colorate de pe la 4, carioci lavabile pe o hârtie puțin mai groasă. Am încercat mereu să evităm cariocile, pentru că sunt mai greu de controlat. Nici aici nu am reușit de fiecare dată fiindcă, la cumpărături, mai scăpăm câte un „Sigur, sigur, poți să iei și setul acesta de carioci".

Combinația care merge cel mai bine la noi: povestea seara, coloratul a doua zi. După ce citim din cărțile Piffsy, fetița colorează personajul despre care a ascultat - și, colorând, ne povestește ea nouă povestea. Dacă vrei să construiești și ritualul de seară, am scris despre el în articolul despre cititul de seară.

Iar dacă planșele prind, există și cartea de colorat Piffsy pe eMAG - 40 de pagini cu coperta cu arc și pagini groase. Carte care stă deschisă singură pe masă. Știm că este un detaliu mic, dar care face o diferență mare când mânuțele sunt ocupate cu creioanele.